Introspectivă în subiectul religiei

Papa pe tron
Recent am avut o discuție cu o persoană religioasă (regret) și mă gândeam că este foarte greu sa relaționezi cu astfel de persoane, imi este foarte greu să cobor la nivelul lor de înțelegere.

Logica lor a evoluat din frică și naivitate, acești credincioși cunosc aproape nimic despre cum funcționează lumea naturală, universul. Curiozitatea le-a fost stârpită de părinți în special, dar în mare parte și de societatea în care trăiesc.

Cum să discuți cu o persoană care crede că știe totul pentru că așa scrie într-o carte și care crede că religia lui e cea mai bună, deși nu cunoaște mai nimic despre alte religii?

Cum să începi măcar să atingi acest subiect fără ca acea persoană să se simtă atacată indirect datorită doctrinei cu care s-a asociat?

Dacă ești o persoană religioasă probabilitatea este copleșitoare ca tu să nu cunoști toate religiile din lume. Și atunci nu poți spune că religia ta e cea mai bună și că celelalte sunt forme de păgânism sau mai știu eu ce alte prostii…

Definiția religiei

RELÍGIE, religii, s. f. 1. Sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.

Majoritatea persoanelor credincioase, nu numai din țara noastră vor răspunde la întrebarea: Ați citit biblia? cu:

Da, bineînțeles. / În mare parte. / Ceva, ceva.

Bineînțeles că răspunsurile de cele mai multe ori sunt o minciună, de ce? De frică, nu doar "frică de dumnezeu", ci și din frica de a fi ridiculizat.

Situația religiei în România

Religia ortodoxa

Când te naști, ești gol de concepte, doctrine, ideologii. În România fiind doar un copil nou născut, într-o familie tipică ortodoxă, nu peste mult timp vei fi etichetat cu aceeași religie ca și părinții tăi, practic catalogat fără acordul sau consințământul tău.

Conceptul de dumnezeu (domnul+zeu) are o popularitate foarte mare printre români chiar și astăzi, fiind o doctrină care se răspândește singură, în mod viral. Dacă te-ai fi născut într-un trib mai mult sau mai puțin izolat de civilizație, nu ai fi cunoscut niciodată această idee de zeitate atotputernică și atotștiutoare.

E de înțeles că toți oamenii vor să creadă că există ceva după moarte, că poveștile din biblie cu sufletul care va ajunge în rai sunt adevărate, tuturor ne e teamă de moarte, dar numai lașii inventează povești pentru a evita confruntarea cu această frică, numai lașii fug de responsabilitatea și consecințele acțiunilor lor, sau a lipsei acțiunilor lor, plasând vina pe duhuri rele atunci când vine vorba de eșecuri sau acțiuni rău intenționate și acordând merit zeității în care cred atunci când acțiunile lor duc la succes ori pur și simplu când au noroc chior (SHIT HAPPENS).

Nu trebuie să crezi în zeități supranaturale pentru a crede în viața de după moarte, poate într-o zi vom descoperi că există posibilitatea de a te înălța către un alt plan de existență, dar vă asigur că nu veți găsi un moș cu barbă cu puteri magice ce controlează totul de acolo de sus (sus este de fapt în afara planetei… în fine, mult de explicat, trecem peste) stând ca un rege pe tronul lui divin (nici măcar nu se leagă imaginea asta de rege pe tron cu imaginea unui creator, un creator muncește, dă din mâini).

Părinții sunt primii care îți vor povesti despre această entitate cu puteri supranaturale numită Dumnezeu, îți vor vorbi despre ea cu o asemenea convingere, de parcă se întâlnesc în fiecare zi cu el. La un moment dat instinctul, curiozitatea și logica ta de copil îți vor spune că ceva nu se leagă. Absolut toți, până și cei mai fanatici “credincioși” și-au pus foarte des întrebarea: De ce nu îmi răspunde Dumnezeu? – mai ales în copilărie. Din nefericire curiozitatea aflării răspunsului la această întrebare se micșorează o dată cu înaintarea în vârstă.

Manual de religie

Ajungem și la momentul în care ne-am început viața de elev, burete de informații. Cu desgust trebuie să menționez că suntem printre puținele țări de pe această planetă care au religia ca "materie obligatorie" în școli, și printre foarte puținele care au scos teoria evoluției din curriculum începând cu 2006. Religia ar trebui să fie studiată doar din punct de vedere istoric, ca influență asupra artei și culturii umane, ca filosofie, etică și nu predată elevilor ca fiind o colecție de adevăruri absolute pe care să ne bazăm viața.

Dacă doctrina ar fi fost introdusă în mintea ta doar de către părinți ar fi fost ușor să te detașezi de ea, dar lovindu-te în societate numai de personaje îndoctrinate, care au aceeași "credință", care te vor ataca emoțional și psihologic în procesul proiectării convingerilor lor, și care îți vor da zeci de scuze pentru toate lipsurile pe care le are doctrina, te vei minți că trebuie să fie adevărat, și chiar funcționează. Vei ignora logica, instinctul și lipsa de dovezi în favoarea "mărturiilor" unor persoane care nu l-au întâlnit niciodată personal pe acest Zeu, și în detrimentul faptului că mărturiile oamenilor constituie cea mai proastă formă de dovadă existentă.

Atei? Agnostici?

Să începem cu Ateismul. Cei care sunt declarați sau autodeclarați ca fiind atei, au o imagine foarte proastă, bineînțeles creată de fanatici religioși. Majoritatea oamenilor religioși cred că a fi ateu înseamnă că ești un fel de satanist, sau că nu crezi în nimic, ceea ce este strigător la cer. A fi ateu înseamnă că nu ești asociat cu nici o religie și că nu crezi în zei, ființe sau entități "supranaturale" sau zâne măseluțe, pitici de grădină și alte astfel de invenții umane. Nicidecum că nu crezi în nimic, crezi în tot ceea ce este natural, nu există mai mult decât natural, ci doar ceea ce există și este în consecință natural.

UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp și spațiu, infinit de variată în ce privește formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei; cosmos. 2. Globul pământesc; parte populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe el); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva: domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum.

Propun să înlocuim cuvântul Dumnezeu cu Univers, este o variantă mult mai potrivită.

Eu cred că fiecare vietate sau ființă din univers are capacitatea de a face diferența dintre bine și rău, cred că majoritatea aleg binele aproape de fiecare dată. Cu excepția în situația în care unui organism sau unei ființe îi este pusă în pericol supraviețiuirea sau bunăstarea, ca în cazul în care ești nevoit să intri în competiție pentru nevoile de bază: mâncare, apă, locuință. Caz în care ai 3 opțiuni:

1. Ești altruist și apelezi la mila altor persoane de același tip, ajungi să cerșești.
2. Ești egoist și apelezi la a lua de la alții care au, în funcție de valorile cu care ai crescut vei ajunge să furi, tâlhărești sau escrocherii mai mari dacă te ajută inteligența.
3. Din cauza valorilor pe care le-ai adoptat și din cauza lipsei unei perspective de schimbare a realității îți iei propria viață, caz nefericit.

În natură, animalele sunt constant în competiție pentru hrană, în mare parte din cauza oamenilor care, dotați cu ingeniozitate au vânat sistematic și consumat cu lăcomie alte animale fără a lua în considerare consecințele asupra lanțului trofic. Dacă toată lumea ar avea nevoile de bază asigurate ar dispărea toate infracțiunile și crimele, nu ar mai fi nevoie să mințim.

Am cam deviat puțin, să revin… mulți consideră ateismul ca fiind o religie. Ateismul e o religie la fel cum "a nu colecționa timbre" e considerat un hobby.

AGNOSTICÍSM s. n. Concepție filozofică idealistă care neagă, parțial sau total, posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței fenomenelor. – Din fr. agnosticisme.

Deși termenul poate fi aplicat și pentru cazul zeităților supranaturale, esența lui vorbește despre imposibilitatea explicării naturii, universului sau realității prin speculații și teorii filosofice, obiective. Agnosticii cred că numai metoda științifică poate explica realitatea, este singura metodă subiectivă, nu există altă opțiune, ar trebui să se înțeleagă de la sine.

Dar să revenim la români, și nu numai. Unii dintre noi, fiind mai curioși, pentru că ne-a fost permis (și pentru că a existat un contrast între convingerile părinților) ne-am pus întrebarea:

De ce sunt și oameni care nu cred în dumnezeu dacă au crescut în aceeași societate ca și mine?

Auguste Rodin - Gânditorul

Căutarea răspunsului la această întrebare plus alte câteva, ne-a ajutat să ne eliberăm de această boală mentală numită religie sau credință. Noi nu avem sau nu mai avem doctrine ori concepte fixe, nu ne asociem cu astfel de lucruri, suntem liberi, ne trăim viața la adevăratul nostru potențial și nu avem regrete în privința credințelor noastre, acceptăm universul așa cum este, facem parte din el, suntem cu adevărat conectați la tot ceea ce există, la univers. O persoană credincioasă este prin definiție o persoană slabă, naivă care trăiește o viață plină de frică, falsă consolare și regrete.

Singura formă de apărare intelectuală împotriva acestor doctrine antice, practic niște basme, este cunoașterea, dacă nu te atrage cunoașterea nu vei scăpa niciodată de frica și falsa consolare de care ai parte ca o persoană religioasă sau "credincioasă".

Ar trebui să realizăm că "a crede" înseamnă să accepți ceva ca fiind adevărat în lipsa dovezilor. În zilele noastre există suficientă cunoaștere încât să râdem cu hohote de aceste basme, pentru că putem astăzi explica tot ceea ce în trecut era considerat ciudat, paranormal, supranatural sau chiar minune. Metoda știintifică (singura metodă care rezonează însuși procesului de învățare al minții umane, și cea mai bună metodă de înțelegere a realității) va explica cu timpul tot ce are nevoie de o explicație, restul va fi acoperit de filosofie sau ontologie, în nici un caz de religie.

Cunoașterea noastră se actualizează constant, mereu descoperim ceva nou cu ajutorul metodei științifice, fapt ce ne îmbunătățește și prelungește viața. În contrast, religia este stagnantă, fixă, rigidă, nu se va schimba niciodată, și din această cauză, cu timpul, va dispărea (din nefericire nu cred că voi trăi să apuc această etapă din evoluția civilizației umane).

Religia este gândul înghețat al umanității din care oamenii își construiesc temple. – Jiddu Krishnamurti

Vă doresc pace și armonie, indiferent de doctrina cu care v-ați asociat.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*


6 + 6 =

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>